Tilu Buhoglindă (VIII)

Cap al şaptelea

TILU BUHOGLINDĂ SĂ FACE ZUGRAV

Pînă cînd au ţinut banii, i-au mers tot bine, iar dacă s-au cheltuit banii, i-au căutat să-şi umble iară după mijlociri noao. Din întîmplare au sosit la un om bogat şi iubitoriu de zugrăvituri, care aflase Tilu cu de-amăruntul şi ş-au făcut planul. De la un evreu ş-au cumpărat nişte haine potrivite, arătîndu-să a fi el zugrav, ce au fost într-altă ţară, unde mult au lucrat. Bogatul acela zidisă nişte palaturi şi poftea să-i zugrăvească pre părete călătoriia israiltenilor preste Marea Roşie, cătră pămîntul făgăduinţii. Tilu să făgăduia, că toate le va face desăvîrşit şi aşa, după tocmeală, au cerut bani jumătate înainte, ca să-şi cumpere văpsele, însă cu acea legătură s-au tocmit, ca în cîtă vreme va lucra el acolo, să nu între nimenea în sală.

Toate s-au făcut cum au poftit el şi în toate zilele îi ducea bucatele cele mai bune de să ospăta după pofta inimii, în patru săptămîni. Bogatul de-abiia aştepta şi întreba, cînd va fi gata odată? Iară Tilu îl mai mîna cu făgăduielele, şi cînd ştiia el că-l ajunge podagra mai rău, şi tocma cînd îl durea picioarele mai tare, atunci i-au zis:

— Acuma este vremea, însă astăzi va să ia sfîrşit toată treaba, că l-au chemat la un prinţ şi dimineaţă caută să plece pînă în zio şi l-au rugat să-i aducă şi plata ce are să-i mai dea. Bogatul de bucurie i-au dat toţi banii şi, nebăgîndu-ş în samă durerile, au poruncit slugilor să-l ducă cu scaun cu tot în sală.

- Ba nu — zisă Tilu — te voiu duce eu singur acolo, că zugrăvitura mea atîta e de frumoasă, încît aceia trebuie ca întîia dată să o vază numai singur stăpînul. Toate aşa s-au făcut şi Tilu dusă scaunul cu dînsul în sală. Pre părete pusese el o perdea care să trăgea în sus. Şi au pus scaunul tocma lîngă perdea, iară el au stătut dinafară.

— Ia seama acum, stăpîne — au zis el -- că acum să va vedea meşteşugul mieu. Au tras de sfară şi s-au ridicat perdeaoa. Acolo era preste tot păretele alt nimica, fără numai o mare roşie zugrăvită.

- Ce este aceia? zisă bogatul încremenit.

— Aceasta este Marea Roşie, au răspuns Tilu.

- Dar israiltenii unde sînt?

- Aceia au trecut dincolo, nu-i mai putem vedea.

— Dar unde e faraon cu oamenii lui?

- Aceia s-au înecat toţi în mare.

Mîniindu-să bogatul au vrut să saie în sus, dar nu putea pentru podagra, iar Tilu au tras uşa şi închizîndu-1 în sală, el s-au cam mai dus.