joi

Constantin Brîncoveanul (II)

CONSTANTIN BRÎNCOVEANUL

At.M.Marienescu

I

Veste-n lume că s-a dus,

De la răsărit l-apus,

Veste peste nouă mări,

Veste peste nouă ţări,

Pe Brîncoveanu Constantin,

Domn român şi domn creştin!

Ţara bine o domnea,

Pe avuţi i socotea,

Pe săraci i miluia,

Şi el, Doamne, prînz făcea

La boieri din Bucureşti,

Din curţi mari şi curţi domneşti.

Cînd boierii s-aşeza,

Constantin li închina:

- Beţi, mesenii mei, grăia,

Că ce am în curtea mea

Nu se vede-n vro domnie,

Nici la soli de-mpărăţie ;

Am cinci sute de berbeci,

Unul ca-altul şi ciubelci,

Şi în cap cu patru coarne,

Unul, leul ţi-l adoarme,

Cu lînele argintite,

Unghiele caleisite !

Toţi boierii s-ospăta,

Nici în seamă nu-l băga,

Dară vărul Ştefănuţ,

Care-i fu şi mai drăguţ,

Bine-n seamă îl băga,

Şi el carte că-mi scria,

La-mpăratu-o trămitea,

La înălţatul împărat

Din mijloc din Ţarigrad.

II

Împăratul, cînd ştia,

Din cap tare clătina,

După el că trămitea,

Vro cinzeci de ianiceari,

Că aceia sunt mai tari,

Şi cinzeci de arnăuţi,

Că aceia sunt mai iuţi,

Şi cinzeci de turci bătrîni,

Ca aceia-s mai păgîni !

Cînd la vodă ajungea,

Lui nemica nu-i zicea,

Ci îndată îl lega,

Şi pe mîndra doamna lui,

Şi pe dragi coconii lui,

Şi pe mare i ducea,

Şi ei toţi-mi ajungea

La înălţatul împărat,

În mijloc de Ţarigrad !

Împăratul se mînia,

Şi pe Vodă-l întreba :

Brîncoveanu Constantin,

Domn român şi domn creştin,

Ce se află-n curtea ta

De nu vezi la vro domnie,

Nici la soli de-împărăţie ?

Tu îţi baţi joc şi de mine,

Dar acuma vai de tine

De nu iai tu legea mea,

Ca să-ţi iert greşeala ta !

Dară Vodă Constantin,

Domn român şi domn creştin,

El din gură i grăia :

Nu mă dau în legea ta

Pană capu-n sus va sta !

Şi împăratul răspundea :

De nu treci în legea mea.

Eu nu-ţi iert greşeala ta !

III

Împăratul aduna

Oameni răi din oastea sa,

Arnăuţi şi ianiceari,

Şi le da porunci prea tari.

Cînd porunci ei căpăta,

Trei coconi ei îmi luva,

Capul lor jos îl tăia !

Da-mpăratul că grăia :

— Brîncovene Constantine,

Să nu-ţi baţi tu joc de mine !

Dă-te tu în legea mea,

Ca să iert greşeala ta !

Şi-apoi vodă Constantin,

Domn viteaz şi bun creştin,

Din grai trist i cuvînta :

— Nu m-oi da în legea ta

Pană capu-n sus va sta ;

Blăstem legea păgînească,

Măcar să mă prăpădească !

Apoi turcii ianicearii,

Arnăuţii şi tătarii,

Potera se repezea

Capul lui îl reteza,

Şi de piele îl belea,

Pielea cu paie-o împlea!

- Brîncovene Constantine,

Nu-ţi mai baţi tu joc de mine !

(Publicată în Albina, I (1866),nr. 10, p. 2.)

Niciun comentariu: