Cap al doilea
ÎNVĂŢĂTURA LUI TILU BUHOGLINDĂ
Acest fecior, în vîrsta lui de zece ani, l-au luat tatăl său la învăţătură ca să facă din el, cum zicea el, un cîrpaci de cizme procopsit. Dar cu anevoie, că pruncul întru nimic nu să deprindea, că nu-i plăcea, întru una de zile i-au poruncit tatăl său zicînd:
— Blestematule! acum să ai grije, că maică-ta merge la o nuntă să fiarbă, şi eu mă duc la un tîrg cu cizme, iar tu rămîi acasă singur, şi ca să nu poţi face rele, vei rămînea închis. Mîncarea ta e colo în cuptoriu şi fiindcă eu am de lucru mult, şi ca şi ţie să nu-ţ fie urît, să-m tai cuie cu tăietoarea.
— Bine, taică — zisă Tilu — n-ai grije, că toate cuiele le voiu tăia, şi bine voiu lucra.
S-au bucurat tatăl său auzindu-l cum să făgăduiaşte şi s-au dus cu voie bună.
Rămîind Tilu singur, nu ştiia cum să împlinească porunca tătîni-său, ci i-au venit în cap, văzînd că casa e încărcată de chipuri pre păreţi, şi au luat chipurile jos scoţind toate cuiele afară cîte au găsit, şi luînd o tăietoare cu care lucra la cizme, au început a ciopli la ele; dar fiindcă cuiele de fier nu să putea ciopli, s-au ştirbit tăietoarea de tot, au luat altă tăietoare pînă au stricat şi pre aceia. Au luat şi pre a treia, pînă ce au stricat toate tăietoarele, asudînd şi el cu totul de lucru. Venind tatăl său acasă, s-au îngrozit de cele ce au văzut în casa sa. Iar Tilu au strigat:
— Ah, taică dragă! N-am putut tăia nici un cuiu şi destul m-am trudit cu ele.
Iar tatăl său, văzîndu-ş paguba, l-au bătut cu cureaoa de la genunche din toată puterea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu