Cap al optulea
TILU BUHOGLINDĂ FACE PRE BOLNAVII ÎNTR-UN SPITAL PRE TOŢI SĂNĂTOŞI ÎNTR-O ZI
Tilu, după ce au umblat mult tălălău, au sosit la oraşul Nirnberg. Acolo era un spital nou atunci, în care era mulţi bolnavi, de care bucuros s-ar fi curăţit şpitalmaisterul şi umbla după doftor. Tilu s-au îmbrăcat cu o haină neagră şi s-au dus la şpitalmaisterul, arătîndu-să că el e un doftor vestit. Făcînd multă vorbă amîndoi şi încredinţîndu-să vorbelor lui Buhoglindă, i-au descoperit o taină, cum că el ar fi vrăjitoriu, şi să încumete a să lega cum că el într-o zi poate să facă pre toţi bolnavii sănătoşi de să va lega şpitalmaisterul, cum că nu va ieşi vorba şi de-i va da o sută de florinţi bani de aur.
— Bine — zisă bătrînul — dar banii nu ţi-i dau pînă nu voiu vedea săvîrşită tămăduirea aceia.
Tilu s-au mulţămit şi au intrat la bolnavi, în casa lor. Şi le-au zis:
— Dragii miei! Eu vă fac de ştire, cum că astăzi toţi veţ fi sănătoşi şi vă veţi putea duce de aici. Numai unul nu, că la doftoria aceasta este de lipsă ca pre unul din voi să-l arz şi cenuşea lui să o amestec în leacurile ce am să fac. Aşa, care din voi va fi mai rău bolnav, pre acela îl voiu alege la treaba aceasta. Cu vorbele acestea ieşind de la ei, au încuiat uşa pre ei. Îndată începură bolnavii a să dişputălui şi fieştecare umbla să arate unul cătră altul cum că nu mai e aşa bolnav, în curte au făcut el un foc şi văzînd bolnavii flacăra s-au înfricoşat toţi. Tilu au intrat la şpitalmaisterul şi au zis:
- Pofteşte, domnule, că eu sînt gata, şi să iai banii ca să mi-i dai numaidecît, că eu nu mă poci zăbovi, ca să nu mă afle, să mă dea ca pre un vrăjitoriu în mînile judecătorilor. Vino şi vezi!
Şpitalmaisterul au luat şi banii la sine şi mergînd Tilu au deschis casa bolnavilor şi au strigat lor:
- Gătiţi-vă, că acum voiu să săvîrşesc ce v-am spus voao. Aşa, carii vor fi mai sănătoşi să se ducă acasă de aici.
Cum au auzit aceasta, temîndu-să toţi ca să nu-i arză, ş-au strîns toate puterile cum au putut şi s-au dus toţi pre uşe şi din spital afară.
Şpitalmaisterul, cu gura căscată rămîind de mirare, s-au mulţămit şi bucuros i-au dat făgăduita suma de florinţi de aur. Tilu, luînd banii, s-au dus la sălaş şi, cumpărîndu-ş un cal, au fugit cît au putut de acolo. După doao zile au venit bolnavii iarăşi în spital. Şpitalmaisterul s-au speriat şi mirat, deacă i-au povestit[1] ei ce au făcut Tilu cu dînşii şi ce feliu de doftorii le-au făgăduit. Apoi, văzînd că l-au înşelat, au arătat la judecată şi au trimis în toate părţile după el să-1 prinză unde îl vor găsi.
[1] De la acest cuvînt (p. 23), pînă la p. 34, „de frică, sculîndu-i", exemplarul Bibliotecii Academiei ... are file lipsă, astfel că pentru această lacună am folosit ediţia chirilică din Sibiu, 1888, care este o reproducere, cu foarte puţine schimbări, a ediţiei lui loan Barac, din Braşov, 1840. (...) [N.ed.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu