Tilu Buhoglindă (I)

CĂTRĂ CETITORII...

Întră altele din lume

Mai cetiţ şi alte glume,

Iubiţilor cetitori!

Că sînt firi bune şi rele,

Pildă a lua din ele

Ca o grădină cu flori.

Florile să cresc cu trudă,

Grădinariul mult asudă

Cu apă udîndu-le.

Iar grabnica buruiană

Ea e florilor duşmană,

Mult împresurîndu-le.

Iată Tilu Buhoglindă

Lumea-n ce chip o colindă,

Pre alţii mulţi înşelînd.

Cu poznatele lui fapte,

Despica părul în şapte,

Cu minciuni hrană aflînd.

El cu isteţimea minţii

Ş-au covîrşit pre părinţii,

Găsindu-ş alt meşteşug./

Cu poznatele lui glume

Fost făcut de r îs în lume,

Să hrănea cu vicleşug.

Moartea lui ca şi viiaţa

Păcatul i-au fost povaţa,

În cap, pretutindinea;

Să rîdeţi cetindu-i-le,

Dar ca el, rîzindu-i-le,

Să nu facă nimenea.

Că grădina să pliveşte

De buruieni, apoi creşte

Toată floarea frumuşel.

Aşa să fie plivită Lumea,

Şi bine păzită

De orice aşa mişel.

Florile să înflorească,

Fără buruieni să crească

Şi va fi grădina raiu.

Acest folos aşteptîndu-l,

Pre Buhoglindă cetindu-l,

Atîta mă bucuraiu.