Tilu Buhoglindă (IV)

Cap al treilea

TILU BUHOGLINDĂ SĂ DUCE IN STREINĂTATE

Groaznica bătaie ce luase Tilu gîndea că nu o va uita în veac. Nici tatăl său n-au mai fost aşa mînios niciodată ca atunci, că nu numai au căutat să-şi cumpere alte tăietori, ci şi vremea ş-au pierdut-o în zadar pînă ş-au făcut la loc uneltele. Aşa Tilu, nemaiputînd răbda bătăile, s-au dus în lume, şi ş-au găsit slujbă la un croitoriu, unde pînă la o vreme s-au purtat bine. Dar stăpînul sau era un om zgîrcit, nu-i da niciodată destul de mîncare. Aşa Tilu era silit a să băga prin cămări, a-şi pişca cevaşi de mîncare, pentru care multe bătăi căpăta şi pre lîngă acestea căuta să lucreze necontenit, întru una de zile au chemat pre stăpînul său la un ospăţ şi pre Tilu l-au închis într-o cămară, unde toată zioa nemîncat şi nebăut au şezut, iar ceilalţi feciori şi învăţăcei era toţi cu voie bună; care cu greu căzîndu-i foarte, unde mai mult de lucru şi bătăi căpăta decît mîn­care, ş-au pus în gînd să i-o facă stăpînului său.

Au sosit vremea cînd era să aleagă un judeţ (birău) nou în sat şi adunîndu-se bătrînii satului, au ales pre stăpînul Tilului. Acesta au făcut ospăţ mare, unde cu toţi bătrînii să îmbătară, iar judeţul cel nou nu putea sta pre picioare de beat. Tilu, văzînd aceasta, s-au apropiiat de stăpînul său, zicîndu-i:

— Stăpîne! să vezi că e o bătaie mare în capul satului, du-te ca un judeţ de-i împacă.

— Ce-m pasă mie — zisă croitoriul — să se ducă păzi­toriul.

Iară Tilu zisă:

- Preaiubitul mieu stăpîne! Păzitoriul şi cu toţi juraţii sînt toţi morţi de beţi şi dorm, iar dumneata încalecă calul ce e în grajd, şi să te duci, că mare laudă îţ vei cîştiga văzînd oamenii ce grije are judeţul cel nou de a potoli pricinile si prigonirile dintră oameni.Aceasta i-au întrat în cap noului judeţ şi au zis de l-au dus Tilu afară din casa, unde ajungîndu-1 beţiia şi mai tare, de-abiia îl putea ţinea Tilu, fiind şi foarte întunerec. Aşa Tilu 1-au dus pînă în tîrg, unde el legasă bine un ţap mare de prang (spînzărătoare). Iar stăpînul îi zicea:

— Unde mă duci aşa departe? Ori aşa departe este grajdul?

— Ba nu — zisă Tilu — numai ţi să pare, căci mergem încet.

Aşa sosind ei acolo, i-au ajutat Tilu ele au încălecat pre ţap şi 1-au legat bine cu funii, şi fiindcă şi mergînd fusese adormit de jumătate, şedea strîmb călare pre ţap, şi cum era tare legat, au adormit cu totul. Făcîndu-să zio, cîţi oameni au ieşit în tîrg şi au văzut pre judeţul cel nou dormind lîngă prang călare pre ţap, toţi s-au mirat şi s-au făcut un rîs înfricoşat, şi dacă s-au deşteptat, rîzîndu-l tot satul pînă acasă, l-au lepădat din deregătorie. Ştiia bine croitoriul cum că Tilu i-au făcut batjocura aceasta, însă el în noaptea aceia s-au încărcat bine de merinde şi s-au cam mai dus.