Pipelea Gîscariul XV-XVI

PIPELEA SE GĂTEŞTE PENTRU A TREIA BĂTAIE

Iară Pipelea, tot gîndeşte

Cu iscoade îşi găseşte

Drum, pe carele avea :

— Şi boieriul ce lucrează

Ce face, ce priveghează,

Toate bine le ştia ;

Că avînd iscoade bune

Tot planul la cale-şi pune

Pînă la numita zi,

Cînd să meargă de acasă

Cu căruţa să mai iasă,

Unde mulţi îl vor păzi

Cu străji, bine înarmate.

Cine să-l mai poate bate ?!

Însă Pipelea gîndea :

Măcar să crepe pământul,

Să-şi împlinească cuvîntul

După cum va şi vedea.

Ieşind boieriuil afară

La cîmp, la un tîrg de ţară,

Iată Pipelea şi el :

Schimbat la chip şi călare,

Nici o cunoştinţă n-are

De ştiut şi de mişel.

PIPELEA ŞI GEAMBAŞUL

Pipelea planuri făcîndu-şi,

Prin tîrg călare umblîndu-şi

Tot în sus şi iară-n jos,

Şi după cum se încrede,

La un alt ca dînsul vede

Un cal bun, foarte frumos,

Pentru care pe plăcere

O sută de galbini cere,

Geambaşul cel întrebat.

Iar Pipelea zice : — „Frate !

Cu atîţia bani la sate

Şapte cai am cumpărat”.

Iar el zice : — „Fie, fie,

Dar să-mi sară ochii mie

Aşa cal să mai găseşti :

Că cu fuga să-1 întreacă,

Sau ori în ce chip să facă

În ţările împărăteşti”.

Atunci Pipelea pofteşte,

Zicîndu-i : „Îmi dovedeşte

Fuga lui, să-1 cumpăr eu,

Căci alţii atîta sumă

Nu-ţi vor da numai în glumă ;

Că te-a ferit Dumnezeu !”

Şi chemîndu-l la o parte

Să-i vorbească, — nu departe -

I-a zis : „Vezi acel boieriu ?

Pizmă pe Pipelea are,

Fiind boieriu aşa mare

Ca un domn şi vistieriu,

Şi nu sufere în lume,

Să audă de-acel nume,

Precum vei fi auzit.

Cînd va fi în drum pe cale,

Păzit de străjile sale,

Cu alai bine păzit,

Colo lîngă crîng să meargă,

Tu păn-acolo aleargă

Şi îi zi acest cuvînt :

— „Ştii pe Pipelea Gîscariu

Ce ţi-a golit buzunariu ?

Iată că aicea sînt!”

Iar apoi aşa te cară

Din-aintea lui afară

Cu calul cel fugător,

Că de te va prinde, Drace !

Vai de capul tău, sărace,

Neavînd la fugă spor !...

Şi iată că-ţi dau arvună,

Zece galbini împreună,

Şi apoi să mă găseşti

În cutare loc pe mine

Şi scăpînd, vino cu bine

Toţi banii să ţi-i primeşti !”

Geambaşul se învoieşte,

Şi bucuros se tocmeşte,

Calului nădăjduind,

Şi aştepta, ca să meargă

Boieriul în calea largă

Spre pădure întinzînd,

Care în curînd porneşte

În căleaşcă boiereşte

Şi cu zece călăreţi.

Geambaşul însă se duce

După el, se pune cruce

Tuturora mai măreţiu,

Slabozindu-se-n pricină

Cu calul cel fără splină

Pîn’la dînsul i-a grăit:

— „Eu sînt Pipelea Gîscariu

Ce ,ţi-am golit buzunariu

Precum ţi-am făgăduit”.

Şi boieriu îndată strigă

Să-1 prindă şi să-1 ucigă

După cum i-au rînduit.

Însă în zadar aleargă,

Capetele ca să-şi spargă,

Ca să-1 ajungă nu pot.

Călăreţii cu fugarii,

Vizitii cu telegarii

Şi cu logofeţi eu tot.

Boieriul singur rămase

Şi-n picioare se sculase,

Cu ochii pe drum zgîiţi

Tot după ei, din călească,

Să-l prinză, să-1 pedepsească

Prin ai săi cai osteniţi.