Pipelea Gîscariul I

PIPELEA ŞI MAMĂ-SA

Fost-a oarecînd odată

O văduvă cam ciudată,

O bătrînă într-un sat;

însă unde, nu ştiu bine,

Că aminte nu-mi prea vine

Şi de-atuncea mi-am uitat.

Destul că era o babă

Şi un fecior nu de treabă,

După muşte umblător,

În cenuşe şezător.

Destul îl mustra bătrîna,

Pe ceva să pună mîna,

Lui nimica nu-i păsa.

Ca mazărea pe părete

Avea beţele pe spete

De la baba, mamă-sa.

Prea de tot să lenevise,

Şi ca scoarţa să tocise.

Trupul lui de mult şezut;

Pînă cînd să săturase

Şi el a şedea acasă

Cu atîta încrezut.

Şi dorind lumea să vază,

Şi-acasă să nu mai şază

Ca un leneş puturos,

Se socotea cum să iasă

Cu treabă cevaşi, de-acasă

La lume mai bucuros ?

Avînd bătrînă lui mumă

Gîşte bune la o sumă,

Vreo douăzeci, şi-a gîndit

Să-şi vînză la tîrg din ele,

Să-şi mai facă cheltuiele,

Şi de tîrguri s-a gătit.

De pe vatră, de la oală

Pipelea atunci se scoală

(Căci Pipelea îl chema

După nume mamă-sa),

Şi îşi spune al său gînd :

-„Mamă dragă, în tîrg mă lasă,

Să mai ies şi eu de-acasă;

Gîştele le-oi vinde bine,

Mai scumpe ca măcar cine.

Bani acasă aducînd”.

Iar mama lui îi răspunde :

- „Acum să nu-ţi spui eu unde,

Tu la tîrg, un puturos ? !

Tu gîndeşti că tot degeaba

Şi-acolo vorbeşti cu baba,

Nu te vezi de urduros,

Tu, cel învechit în lene,

Nu-mi cureţi măcar la pene,

Şi nimic nu mi-ai lucrat.

Mînci o mămăligă seara

Degeaba, şi toată vara

Nici un lemn nu mi-ai cărat! ...

Şezi aici şi priveghează,

Apucă ceva şi lucrează,

Şi nu umbla tot nimic

Că nu mai eşti copil mic !..."

Destul,1-a mustrat bătrâna

La tîrg cum că nu-i dă mîna,

Că el tot s-a hotărît :

Să meargă la tîrg să vînză

Gîştele, să-şi puie pînză

A nu mai fi ocărît.

Şi-a răspuns : dacă s-a duce,

Vrea de lucru să se-apuce,

Şi că se va procopsi,

Şi de lucru s-a speti.

Şi a zis bătrâna : „Bine!

Să fie domnul cu tine!

Să mă mai bucur şi eu ;

Mişcă ceva şi -munceşte,

Că cine să leneveşte

Greşeşte lui Dumnezeu”.