BOIERIUL NU SE MAI ARATĂ
Acum toţi îşi isprăviră
Lucrul, şi se odihniră
În pădure de tăiat;
Dar boieriul niciodată
La ei nu se mai arată,
De care toţi s-au mirat.
Zăcea pădurea tăiată
Mai toată jos atîrnată,
Pustiită s-arăta.
Şi văzînd că seara vine,
Socotind că nu e bine,
Începură a-1 căuta.
Căuta cu mic cu mare
Prin pădure cu mirare
Şi glas nu se auzea.
Atunci întreaga mulţime
S-a coborît în desime,
Dar nimic nu mirosea ;
Pîn-a auzit deodată,
O horcăire ciudată,
Ca de un gligan puşcat.
Şi cînd s-au apropiat
Aşa legat îl aflară
Unde limba şi-a muşcat.
Şi s-au spăriat văzîndu-1
Şi fără de grai găsindu-1,
Căci neputînd, n-a strigat;
Sîngele-i curgea din gură,
— Sînge negru şi închegat,
Dezlegîndu-1 din strînsură,
Vai de el ce au aflat!
Hainele lui spintecate,
Pielea ruptă de pe spate,
Încît fără de cuvinte,
Fără grai şi fără minte
Căzu jos amar gemînd,
Şi numai sînge scuipînd.
Întrebîndu-1: ,,Ce pricină ?
Şi cine fără de vină
Aşa rău 1-a chinuit ?"
Dară, Dumnezeu ferească !
De abia gura şi-o cască
Într-un tîrziu, cînd a grăit
„Ah, duceţi-mă acasă !
Că mor, sufletul îmi iasă !”
Şi aşa 1-au ridicat,
În haine: învăluindu-l,
Şi în căruţă puindu-1,
Cătră casă au plecat,
Unde o moaşă spălîndu-1,
Şi cu rachiu săpunindu-1,
Toată noaptea 1-au păzit,
Căci aşa nevoie mare,
Şi durere cu oftare
Încă nu 1-au mai găsit.
PIPELEA SE GĂTEŞTE PENTRU A DOUA BĂTAIE
Iar Pipelea oareunde
Umblă acuma şi s-ascunde ?
Pîn’ la Beci 1-au căutat;
Însă el tiptil se duce,
Ca de alta să se-apuce,
De care nu şi-a uitat:
Ca pe boieriul să-1 spaie
Cu o a doua bătaie
Precum i-a făgăduit,
Tot la asta se gîndeşte,
Chip şi formă se găteşte,
Pîn’ lucrul şi-a rînduit.
El întru-a sa mult-umblare
Slujise la oareşicare
Doftor, bătrîn, ostăşesc.
Şi slujindu-1 cu dreptate
Vru la el a se abate
Spre cele ce-i trebuiesc.
Şi dacă la el soseşte
Iarăşi slugă se tocmeşte
Fără plată a-1 sluji :
Numai spre învăţătură.
Şi cu bună legătură,
Precum că nu va fugi.
Numai pentru să-i arate
Numele cele ciudate
Ale doftoriilor.
Doftorii de toată rana,
Cum să vindecă cătana.
Numele ierburilor,
In ce icthiip tămăduieşte.
Şi în ce chip unelteşte
Lăsat de sînge, apoi clistir,
Băi, unsori şi legătură
La rane şi umflătură,
Şi cîte feluri de ir ?!
Şi aflîndu-şi acea cale
Să-i dea şi hainele sale
Păroaca şi calul lui,
Sabia şi celelalte
Practizăluiri înalte
De ale doftorului,
Şi nu zălog să-1 înveţe
A doftoriei frumseţe.
Căci apoi îl va sluji
Încă o vară întreagă.
Ca zălog aşa să leagă
Precum că nu va fugi.
Întru acest chip să învoieşte
Doftorul şi se tocmeşte
Cu el foarte bucuros.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu