PIPELEA ŞI BOIERIUL LA A TREIA RĂFUIALA
Iar atunci Pipelea iasă
Din pădurea cea mai deasă
Cătră boieriul zicînd :
— „Ce te miră aşa firea ?
Nu-i Pipelea nicăirea ?...
El a scăpat nefugind.
Nu-i acela, nu-i fugariu,
Ci eu, Pipelea Gîscariu,
Eu sînt care mi-ai luat
Gîştele fără de plată
Şi să te mai bat o dată
Cum înainte ţi-am dat”.
Atunci boieriul văzîndu-1,
Părea că 1-au detunat.
Din călească îl pogoară,
Bătîndu-1 a treia oară,
De trei ori a leşinat.
Şi luîndu-i banii iară
Preţul gîştelor afară,
I-a zis : „Rămîi sănătos !
Că eu nu te voi mai bate”.
Şi s-a dus cu sănătate.
Tot fluierînd şi voios.
Deci sosind alergătorii,
Străjile şi fugătorii,
Cu caii plini de sudori,
Cu năcaz apoi se miră
De boieriu, că-1 găsiră
Bătut acum de trei ori.
Iar boieriul cu oftare
Şi cu multă lăcrimare
Le-au grăit aşa cuvînt :
Că Dumnezeu porunceşte,
Judecă şi pedepseşte
Pe tirani de pe pămînt.
Şi mergînd apoi acasă,
La o vieaţă aleasă,
Atîta s-a îmblînzit,
Cît pe nimenea cu pieptul,
Sau sumeţiu, şi cu nedreptul
Mai mult nu a mai asuprit,
Ci trăind viaţă blînda,
Ferindu-se de osîndă,
Prea mult s-a cuvioşit ;
Şi cu bună fericire
Cu cea din lume ieşire
Aşa şi-a luat
SFÎRŞIT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu