IOAN BARAC

de George Călinescu

...Este fiul unui preot din Alămor (sat lîngă Ocna-Sibiului) în care se născu la 1776. Şi-a făcut învăţăturile la Aiud şi la Cluj, cu specializare juridică. La 1801 îl aflăm dascăl „normalicesc neunit” la Avrig. În 1802 capătă aceeaşi întrebuinţare la Braşov, în care îl găsim în 1804 şi în 1809. Dar încă din 1805 e numit la primărie „maghistrat translator”. Moare la 11 iulie 1848, lăsînd 5 copii şi fiind înmormîntat în ţintirimul bisericii Sf. Nicolae din Şchei.

Numeroase sînt traducerile şi vulgarizările lui Barac, care a editat Foaia Duminecii (Braşov, 1837). Prelucrase în 7 cîntece Odiseea, sub titlul Rătăcirile lui Ulise, şi cîteva din Metamorfozele lui Ovidi (Deucalion şi Pyrrha etc.). A tradus prin intermediar german chiar Amlet după „Şakespeer” [...]. Apoi, tot din nemţeşte, [...] Tilu Buhoglindă, O mie şi una de nopţi, din care un episod, Cei trei fraţi gheboşi, a apărut şi deosebit. În fine, o mulţime de scrieri obscure, rămase în manuscris. [...]

Scrierea cu adevărat populară a lui Barac, care a avut o răspîndire extraordinară şi a întreţinut gustul de poezie al păturei de jos şi mijlocii, este Istoria despre Arghir cel frumos şi despre Elena cea frumoasă (1801). [...] Povestea e o prelucrare după Argirus Historiaja a ungurului Albert Gergey, deşi cuprinsul aparţine basmului universal. [...]

[Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, 1941]