PIPELEA ŞI CASA BOIERIULUI
Văzînd casele stricate
în locul celor surpate
Altele nouă făcînd,
Zidul se si ridicase
La boiereştile case
Cu gust alte ridicînd.
Şi lemne îndestulate
Zac pe jos nenumărate
Să le facă coperiş.
Pipelea să bage vină,
Şi să găsească pricină,
Îşi face plan pe furiş ;
Şi zicînd aşa în sine :
„Acum merge treaba bine,
Nu-mi mai trebuie nimic !”
Se făcu cam într-o parte,
Tot acolea nu departe
S-a arătat de voinic.
PIPELEA SĂ FACE LEMNARIU
Şi luîndu-şi o bărduţă,
Şi un topor de mînuţă,
Şi-un stînjin de buzunariu,
Ca italian s-arată
— De meşter mare îndată —
Şi necunoscut lemnariu.
Şi venind ca să privească,
La curtea cea boierească
Se arată priceput.
Şi cînd pe la lemne vine,
Măsurînd cu ochii bine,
A cîrti a început.
Iară boieriul văzîndu-1,
Şi îndată întrebîndu-1
Cine este şi ce vrea,
- „Nimica nu voiu”, îi zice,
,,Ci,... trecînd şi eu pe aice
Mi s-a părut... şi nu prea...
Fiindcă-mi este meşteşugul...
Cine nu-şi priveşte plugul ? !
Şi acesta-i plugul meu...
Deci mă uit la el şi eu.
Ce palaturi ai croit !
Zidurile prea sînt bune,
Dar acoperişul îmi spune
Că va fi nepotrivit.
Tocmai cu aceste lemne
Gîndul să nu te îndemne
Aţi acoperi casele !
Oricine te-a pus la cale
Cu sfaturile sale,
Zic mai bine lasă-le ! —
La Italia mai bine
Să vezi — cînd să mergi cu mine
Ce case, palaturi sînt... !
Am făcut eu de acele
Multe, cu mînile mele
De cînd trăiesc pe pămînt”...
Boieriul atunci îi zice :
„Încă poate să se strice...
De nu ies la măsurat...”
Iar el zice : „Ei ! sînt bune
La case mici a le pune ;
Dar nu aici! Spun curat
Vezi! Acestea sînt palaturi,
De care să nu te mai saturi
Ce coperiş ar avea
Cînd să-1 faci cu rînduială... ;
Să priveşti apoi cu fală
După cunoştinţa mea !”
Scoţînd stînginul afară
Şi măsurîndu-le iară
A zis : „Iată, că nu sînt !...
Măcar de un cot să fie
Mai lungi ; apoi crede mie
Că n-ar fi nici un cuvînt.
— Însă eu n-am nici o treabă,
Oricine-n zădar mă-ntreabă !...
Ca oricar’ necunoscut,
Nu mă amestec prosteşte,
La ce alţii au început”.
Aşa vrînd el să se ducă,
Boieriul scurt îl apucă,
Îngăduieşte, zicînd :
— „Vezi, n-am nici o tocmeală,
Cu nimenea socoteală,
Eu poruncesc orişicînd.
Ai umblat Ţara nemţească,
Şi Ţara italienească ?
Te văd că eşti om umblat.
Poftim, să grăim în casă,
Să punem ceva pe masă
Că doar —astăzi n-ai mîncat.
De-mi va plăcea ce vei face,
Şi făcînd precum îmi place,
Ca mine nu mai găseşti
Stăpîn să te mulţămească,
Şi mai bine să-ţi plătească
Mult ca să te foloseşti”.
Unde Pipelea zicîndu-i
Şi mult gustul lăudîndu-i:
— „Iar lemne de s-ar găsi
După această trebuinţă
Apoi şi io-s în credinţă
Că ruşine n-aş păţi !” —
Ah ! dară încă cine are
Pe pămînt pădure mare
Ce dînsul, aşa-zi zicea :
— „Grija asta-i grija mea !”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu